- disjunctív
- adj. m. (sil. -junc-), pl. disjunctívi; f. sg. disjunctívã, pl. disjunctíve
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
disjunctív
Look at other dictionaries:
disjunctiv — DISJUNCTÍV, Ă, disjunctivi, e, adj. Care separă, care deosebeşte, care exclude; disjunct. ♢ Propoziţie disjunctivă = propoziţie coordonată care se află într un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncţie disjunctivă = conjuncţie care leagă… … Dicționar Român
disjunct — DISJÚNCT, Ă, disjuncţi, te, adj. (Rar) Disjunctiv. ♢ (mat.) Mulţimi disjuncte = mulţimi care nu au nici un element comun. – Din lat. disjunctus. cf. fr. d i s j o i n t . Trimis de LauraGellner, 20.11.2007. Sursa: DEX 98 DISJÚNCT adj. v.… … Dicționar Român
Dilemma — (v. gr., Doppelsatz), eine Art der hypothetischen Schlüsse, bei welcher der Obersatz hypothetisch u. disjunctiv zugleich ist, im Untersatz aber die Disjunction im Hinterglied aufgenommen wird, um im Schlußsatz die Hypothese im Vorderglied (des… … Pierer's Universal-Lexikon
Disjungiren — (v. lat.), absondern, trennen; daher Disjunct, getrennt; Disjunction, Trennung, in der Logik das Verhältniß des Gegensatzes; Disjunctiv, absondernd, trennend, abgesondert; Disjunctive Begriffe, die unter derselben Gattung stehende Begriffe,… … Pierer's Universal-Lexikon
Hörnen — Hörnen, verb. reg. act. 1) * Mit den Hörnern stoßen; nur im gemeinen Leben Oberdeutschlandes. Die Böcke hörnen wider einander. 2) Mit Hörnern versehen, wo aber nur das Mittelwort gehörnt üblich ist. Der gehörnte Mond. Gehörnte Thiere. Ein… … Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart
ba — adv. 1. (Exprimă opoziţia faţă de ideea din propoziţia negativă sau negativ interogativă anterioară, de obicei cu reluarea verbului) N am timp acum de tine! – Ba ai! Nu mi ai văzut ochelarii? – Ba i am văzut pe birou. ♢ (Întărind pe nu) Mă duc la … Dicționar Român
disjunctivă — DISJUNCTÍVĂ s.f. v. disjunctiv [DN]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
fie — FÍE1 conj. 1. (În corelaţie cu sine însuşi sau cu or şi sau , introduce o propoziţie disjunctivă, exprimând nu numai alternanţa sau opoziţia, ci şi o nuanţă de condiţie) Ori... ori... 2. (Urmat de şi introduce o propoziţie concesivă) Chiar (şi),… … Dicționar Român
ori — conj., adv. I. conj. (Cu funcţie disjunctivă, adesea cu nuanţă copulativă) 1. Sau. ♦ (în propoziţii interogative) Te duci ori ba? 2. (După o regentă, uneori în corelaţie cu fie că , sau , introduce sau leagă două propoziţii subordonate opuse) Fie … Dicționar Român
sau — conj. 1. (Cu funcţie disjunctivă) Ori, fie: a) (Leagă noţiuni sau propoziţii care se exclud ca opuse sau contradictorii) Plânge sau râde? (Al doilea membru al disjuncţiei este o negaţie) Sunt sau nu sunt? b) (Leagă noţiuni sau propoziţii care se… … Dicționar Român
